Extrădarea – ce este și cum se poate contesta?

Extrădarea are loc atunci când cineva care este acuzat sau a fost condamnat pentru o infracțiune este predat unei ale țari pentru a fi judecat, pentru a primi sentința sau pentru a executa o pedeapsă de închisoare.

Extrădarea este o formă de cooperare internațională în materie de justiție penală și se bazează pe faptul că fiecare țară acceptă deciziile instanțelor judecătorești din alte țări. Fiecare țară are opinii diferite cu privire la diferite infracțiuni și cum ar trebui să fie anchetate și pedepsite.

O instanță care soluționează o cerere de extrădare trebuie să balanseze necesitatea de a proteja drepturile persoanei căutate cu interesul public în a menține relații bune în materie de extrădare cu alte țări, ajutându-i să tragă infractorii la răspundere.

Procedurile de extrădare nu au scopul stabilirii faptului dacă o persoană este vinovată sau nu de fapta care se află la baza mandatului de extrădare. Aceasta este o problemă care va fi rezolvată numai după ce persoana căutată a fost adusă înapoin în țara care a emis cererea.

În Marea Britanie, extrădarea este guvernată în funcție de genul de tratat care există între Marea Britanie și statul emitent. Cele mai multe extrădări către și dinspre Regatul Unit sunt între Regatul Unit și alte state membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu procedura mandatului european de arestare (“MEA”).

MEA funcționează pe principiul recunoașterii reciproce: judecătorii sunt obligați să trateze mandatul la valoarea nominală fără a se interesa de faptele enunțate în mandat sau de a solicita statului emitent să arate că deține suficiente probe pentru instrumentarea cazului. De asemenea, țărilor UE nu au dreptul să refuze extrădarea propriilor cetățeni în cadrul procedurii MEA.

Procedurile din cadrul MEA urmează de obicei următoarea secvență:

• o cerere de extrădare este primită de Regatul Unit;
• Agenția Națională de pentru combateara Criminalității verifică dacă cererea îndeplinește cerințele formale și emite un certificat;
• după certificarea cererii, se va emite un mandat de arestare a persoanei căutate;

o dată arestată, persoana căutată este adusă pentru o audiere inițială în fața unui judecător de district la City of Westminster Magistrates Court în Londra, curtea care soluționează toate cererile de extrădare în Anglia și Țara Galilor

• la audierea inițială, judecătorul:
• Va confirmă identitatea persoanei solicitate;
• Va informa persoana solicitată despre procedura care va fi urmată pentru în caz că aceasta vrea să-și acorde consimțământul pentru extrădare;
• Va fixa termenul pentru audierea de extrădare în caz că de neacordarea a consimțământului la extradare;

Mulți oameni care se confruntă cu extrădarea vor accepta să fie extrădați. Dacă aceștia sunt urmăriți să fie aduși în judecată, ei ar putea dori să se întoarcă în mod voluntar pentru a-și apăra interesele la proces. Dacă sunt căutați pentru a fi primi sentința sau pentru a executa o pedeapsă cu închisoarea, aceștia ar prefera să se întoarcă și să-și execute pedeapsa, de cât să rămână ca fugar în Marea Britanie. Odată ce a fost acordat consimțământul și extrădarea este ordonată, persoana căutată va fi în mod normal extrădată în termen de 10 zile.

În caz de neacordare a consimțământului la extrădare, audierea de extrădare ar trebui să aibă loc în mod normal în termen de 21 de zile de la arestarea persoanei căutate.

La ședința de extrădare, judecătorul va trebui să se mulțumească în primul rând că acuzația cuprinsă în mandat constituie o infracțiune extrădabilă și, în al doilea rând, că nu se aplică nici una din “barierele la extrădare” prevăzute de lege.

O infracțiune extrădabilă, cu excepția a câtorva exemple, este una care ar constitui o infracțiune penală dacă s-ar fi întâmplat în Marea Britanie. Infracțiunea trebuie, de asemenea, să fie pedepsibilă cu o perioadă de închisoare de cel puțin 12 luni în cazurile în care persoana căutată este solicitată pentru a fi judecată, sau cel puțin 4 luni în cazurile în care sentințaa fost deja pronunțată.

“Barierele la extrădare” prevăzute de lege sunt următoarele:

• regula împotriva dublei încriminării pentru aceeaşi faptă (“principiul dublei incriminări”);
• lipsă de punere sub acuzare sau lipsa unei decizii de urmărire penală de către autoritățile din statul emitent;
• motive abuzive pentru urmărirea penală, cum ar fi urmărirea penală sau pedeapsa pe motive de rasă, religie, orientare sexuală sau opinii politice (“considerente exterioare”);
• trecerea timpului de la presupusa infracțiune;
• infractorul fiind sub vârstă de răspundere penală în Regatul Unit în momentul săvâșirii infracțiunii presupuse;
• lipsa garanțiilor că persoana căutată nu va fi urmărită penal pentru alte infracțiuni decât cele enumerate în mandat la întoarcere (“regula specialității”);
• considerente de sănătate fizică și psihică care ar face extrădarea opresivă sau nejustificată;
• proporționalitatea extrădării ținând cont de efectul acesteia asupra persoanei căutate în comparație cu gravitatea infracțiunii (“proporționalitatea”);
• cazuri în care ar fi cel mai corespunzător ca persoana căutată să fie urmărită penal în Marea Britanie (“considerente de forum”);
• lipsa garantării dreptului la rejudecarea cauzei în cazuri în care persoana căutată a fost judecată și condamnată în absență;
• Posiblitatea ca ordonarea extrădării să rezulte într-o încălcare a drepturilor persoanei căutate garantate de Convenției Europene a Drepturilor Omului (“CEDO”),

Motive de opunere la extrădare fondate pe Drepturile omului

Drepturile omului sunt argumentate în aproape fiecare caz de extrădare care ajunge la o audiere finală. Instanța va porni pe presupunerea că statele membre ale Uniunii Europene vor respecta drepturile omului a persoanei căutate. Persoana căutată va avea după aceea posibilitatea de a prezenta dovezi prin care să demonstreze că drepturile sale sunt supuse riscului să fie încălcate în caz va fi trimis înapoin în țara emitentă.

Articolele CEDO cele mai des invocate în cazuri de extrădare sunt:

• Articolul 3 privind interzicerea torturii sau a tratamentului inuman sau degradant.
• Articolul 5 privind dreptul la libertate și securitate.
• Articolul 6 privind dreptul la un proces echitabil.
• articolul 8 privind dreptul la respectarea vieții private și familiale.
• Articolul 14 privind interzicerea discriminării.

Tortura și tratamentul sau pedeapsa inumană sau degradantă

Există un drept necalificat de nu a fi supus torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante și va fi o încălcare a drepturilor enumerate în articolul 3 ca persoană căutată să fie trimisă într-o țară în care se confruntă cu un pericol adevărat să fie supusă uni astfel de tratament.

În timp ce articolul 3 este o barieră completă la extrădare, este greu de argumentat și are succes relativ rar.  Va fi necesară prezența unor indicații clare că persoana în cauză se confruntă cu un risc adevărat de expunere la un tratament sau o pedeapsă inumană sau degradantă. În absența unor dovezi directe a unui asemenea risc, persoana căutată va trebui să demonstreze prezența unui consens în rândul comunității internaționale cu privire la prezența unui asemenea risc.

Ca exemplu, cererile de extrădare din partea României au fost contestate în mod repetat pe motivul riscului adevărat de încălcare a articolului 3 dacă persoanele căutate sunt expuse la condițiile îngrozitoare în închisorile din România. Cazurile rapoarte de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt pline de descrieri de celule supraaglomerate, instalații sanitare inadecvate, o lipsă de igienă, alimentație insuficientă, instalații dărăpănate și prezența șobolanilor și a insectelor în celule. Curtea Înaltă de la Londra a respins în mod repetat aceste contestații, considerând ca fiind suficiente “asigurările” oferite de guvernul român conform cărora drepturile garantate de articolul 3 ale persoanei solicitate vor fi respectate.

„Asigurările”

În multe cazuri în care instanța constată un risc adevărat ca drepturile persoanei căutate să fie încălcate în țara emitentă în caz de extrădăre, statul emitent va oferi o asigurare. De exemplu, într-un caz în care potențialele încălcări ale articolului 3 sunt invocate din cauza condițiilor de detenție inadecvate în statul emitent, statul emitent poate oferi o asigurare că persoana căutată va fi ținută într-o închisoare cu condiții de detenție acceptabile. Cu toate că instanțele de judecată acordă o mare importanță asigurărilor, acestea sunt în fundamental nesigure și respectarea lor dificil de monitorizat după ordonarea extrădării.

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Extrădarea are un impact considerabil asupra dreptului la viață familială. La momentul solicitării extrădării, persoanele solicitate pot să fi locuit în Regatul Unit de mulți ani și pot avea soț sau soție, copii și o familie extinsă, precum și un loc de muncă sau o afacere. Extrădarea lor într-o țară străină pentru a face față unui proces sau a unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni care s-au întâmplat cu mulți ani în trecut pot să răstoarne viața nu numai a persoanei solicitate, dar și a tuturor celor dragi.

Cu toate acestea, interesul public rămâne ca persoanele acuzate de săvărșirea infracțiunilor să fie judecate și ca persoanele condamnate pentru infracțiunea să-și execute sentințele, și ca Regatul Unit să onoreze obligațiiile asumate prin tratatele cu alte țări și să nu devină un refugiu pentru infractori. În mod normal, instanțele judecătorești trebuie să fie convinse în mod ferm că impactul asupra vieții de familie a persoanei solicitate în cazul în care va fi trimis înapoi va fi disproporțional în comparație cu natura, gravitatea și vechimea infracțiunii indicate în mandat.

Recurs împotriva hotărârea judecătorului

Persoana căutată poate solicita permisiunea de a contesta hotărârea judecătorului de ordona extrădarea. Permisiunea trebuie să fie solicitată în cel mult 14 zile de la data hotărârii judecătorului. De asemenea, autoritatea judiciară are dreptul la recurs în cazul în care cereraea de extrădare este respinsă.

Eliberarea pe cauțiune în cazurile de extrădare

O persoană căutată petnru extrădare beneficiază de o prezumție în favoarea elibrării pe cauțiune în cazul în care nu a fost încă condamnată în statul emitent. Statul emitent adesea se va opune eliberării pe cauțiune, precizând că persoana căutată se va sustrage de la judecată. Aceste dubii pot fi înlăturate prin dovedirea unor legături de familie sau de afaceri care demonstrează că persoana căutată ar avea mult de pierdut prin absentare, sau prin furnizarea unei garanții (o sumă de bani plătită în contul curții, care va fi reținută în cazul în care persoana căutată se absentează de la judecată) sau  a unui garant (o persoană care promite să plătească o sumă de bani în cazul în care persoana căutată se absentează de la judecată). Valoarea garanției va trebuie să fie substanțială. În cazul în care persoana este deja condamnată în statul străin, eliberarea pe cauțiune va fi mai dificilă.

Concluzie

Un mandat de extrădare care îndeplinește toate cerințele formale este dificil de opus. Pentru a arăta că una dintre barierele legale se aplică pentru a împiedica extrădarea se necesită nu numai o investigație amănunțită a circumstanțelor personale ale persoanei căutate, dar și accesul la expertiza juridică într-un domeniu de drept extrem de complexă aflată în continuă evoluție.

Dacă ați fost căutat în vederea extrădării în altă țară și nu doriți să consimțiți la returnarea dvs, firma Wells Burcombe va efectua investigații minuțioase pentru a vă asigura că sunteți în cea mai bună poziție posibilă să obțineți eliberarea pe cauțiune în așteptarea auderii finale, ci și pentru a strânge toate dovezile capabile să vă avantajeze în contestarea extrădării. Avocații noștri pledanți apar în fața Curții de Magistrați Westminster și au ajutat asistat la formarea jurisprudenei în domeniul extrădării în multe dintre cele mai importante cazuri de extrădare din ultima vreme. Pentru informații suplimentare, nu ezitați să luați legătura cu Matei Clej, avocat, la 078378 970 280.